Lista bloguri/Schimb de link-uri

Opinia Fagaraseana

AVERTISMENT: Acest blog este un pamflet! Inainte de a naviga pe site va rugam sa cititi regulile expuse in DISCLAIMER.

joi, 20 februarie 2014

Ion Coja acuza: Johannis şi traficul de organe. Există vreo legătură?



Johannis şi traficul de organe. Există vreo legătură?



Johannis, suspectat de complicitate cu traficanţii de organe?  În atenţia domnilor parlamentari, a viitorului ministru de interne.  Respectuos vă aduc...
Johannis, suspectat de complicitate cu traficanţii de organe?
 În atenţia domnilor parlamentari, a viitorului ministru de interne.
Cei trei fraţi Iliuţ înainte de a pleca din România pentru totdeauna. Respectuos vă aduc la cunoştinţă că eu, Ion Coja, profesor şi scriitor, persoană cu o prestaţie publică onorabilă, fost senator, voi depune săptămâna viitoare la Ministerul Afacerilor Interne un memoriu, prin care voi cere noului ministru de interne, indiferent cine va fi acesta, deschiderea unei anchete privind implicarea inspectorului şcolar Klaus Werner Johannis din Sibiu în procesul de înfiere a unor copii din România de către cetăţeni străini, copii despre care nu se mai știe nimic din 1992. Există motive să se creadă că acei copii nu mai sunt în viaţă, anume că au fost ucişi spre a li se trafica organele! Această gravă suspiciune a fost formulată în termeni expliciţi de rudele copiilor înfiaţi din Răşinari, ca acuzaţie la adresa sus numitului Johannis.
De mai bine de 20 de ani, de când copiii înfiaţi de canadieni au părăsit ţara, nu s-a primit niciun semn de viaţă nici din partea acelor copii, nici din partea familiei care i-a înfiat.
Mai mult, în ţara de adopţie, Canada, numele familiei respective a fost menționat în presă în legătură cu suspiciunea că ar face parte dintr-o rețea criminală de traficanți de organe vitale!
Există aşadar suspiciunea cumplită că persoanele girate moral de fostul inspector școlar ar fi complice la uciderea unor fiinţe umane pentru a li se preleva organe! Mai exact: rudele copiilor înfiaţi acuză uciderea acestor copii, la a căror înfiere inspectorul şcolar Johannis şi soţia sa şi-au dat concursul în virtutea unor relaţii de prietenie cu canadienii înfietori.
Despre implicarea inspectorului școlar din Sibiu în înfierea acestor copii s-a mai scris în presă, s-a vorbit în mai multe emisiuni TV, circulă pe internet informaţii credibile, şi ar fi fost cazul ca organele de anchetă penală să se auto-sesizeze până acum! Nu au făcut-o! De ce?
Mai mult: bunica copiilor s-a adresat cu memorii la toţi preşedinţii României, precum şi Parlamentului României! Comisia Parlamentară de resort a reacţionat corect, într-o primă fază, convocându-l pe primarul de la Sibiu spre a fi audiat asupra chestiunii. Dl Johannis, în mod neașteptat, surprinzător, nu s-a prezentat în fața comisiei, ştiind bine, ca om al legii, că legea nu-l putea obliga să se prezinte dinaintea unei comisii parlamentare!…
Numai că refuzul dlui Johannis de a se prezenta spre a fi audiat se abate de la legea morală și face ca sinistra suspiciune să capete un plus de credibilitate! În nicio societate normală o asemenea suspiciune nu poate să rămână neverificată! Ne-elucidată! Iar refuzul lui Klaus Johannis de a da explicații în fața autorităților nu poate decât să oblige autorităţile la deschiderea oficială a unei anchete penale propriu-zise, în colaborare cu autorităţile canadiene, dacă va fi cazul.
Numirea ca ministru de interne a dlui primar Klaus Johannis este apreciată de mulți comentatori ca o șansă deosebită pentru întărirea puterii şi prestigiului legii şi ordinii în România. Rezultatele activităţăii sale de primar sunt bine apreciate de multă lume şi îndreptăţesc asemenea speranțe!
Felul însă în care inspectorul școlar Johannis s-a implicat în perfectarea înfierii copiilor din Rășinari, a celor trei fraţi Iliuţ, precum și comportamentul său față de rudele acestor copii, ridică suspiciuni grave cu privire la persoana fostului inspector şcolar, la statutul său moral şi civic!
Nu pot exista raţiuni, politice sau de altă natură, pentru ca anchetarea unor fapte și acuzații de asemenea gravitate să fie amânată sau împiedicată.
M-aş bucura sincer ca aceste suspiciuni să nu se adeverească, iar soarta copiilor din Rășinari să se înscrie printre înfierile de succes, atât de multe, care s-au făcut după 1990. Era atât de simplu pentru fostul inspector şcolar să risipească orice bănuială, orice acuzație! Nu avea decât un singur lucru de făcut: să dea rudelor adresa canadienilor pe care domnia sa i-a primit în casă, i-a găzduit și i-a însoțit în permanență până la plecarea din țară cu copiii înfiaţi! Este cum nu se poate mai îngrijorător faptul că din acel moment nu se mai știe nimic de cei trei copii, iar dl Johannis a refuzat să se intereseze de soarta copiilor, refuză să vină în faţa comisiei parlamentare, refuză orice sprijin și înţelegere, orice gest de compasiune pentru rudele copiilor, înnebunite să afle care este soarta copiilor!
Iată că dl Johannis va fi din nou invitat la Parlament, pentru a fi audiat ca viitor ministru și, probabil, vice prim ministru! Se pare că de data asta se va prezenta! Ne întrebăm dacă nu e cazul ca, mai înainte de orice, domnia sa să se achite de datoria pe care n-a onorat-o în urmă cu mai mulţi ani, vreo zece… Asemenea datorii nu cred că pot fi prescrise…
Anume, din oficiu, ajuns în Parlamentul României, primarul Johannis ar trebui să dea explicații pentru refuzul său de odinioară de a se prezenta la audieri în dosarul copiilor înfiați! Îndeosebi se cuvine să fie întrebat ce poate să semnifice faptul că a refuzat să se lase audiat de o comisie parlamentară! Înseamnă dispreț față de instituţia respectivă? Sau înseamnă că nu avea răspuns la acuzaţiile pe care i le aducea memoriul depus la Parlament de bunica copiilor?…
Abia după ce va lămuri acest capitol teribil de suspect din biografia sa, Johannis poate să treacă la audierile pentru propunerea de a fi numit ministru! Această propunere nu poate fi pusă în discuția Parlamentului înainte de a se lămuri în ce măsură este vinovat dl Johannis de faptul că cei trei copii au dispărut… E greu de înţeles lipsa sa de înțelegere față de îngrijorarea rudelor acelor copii, care nu au cerut de la dînsul decât atât: o adresă sau un număr de telefon din Canada, pe care dl. Johannis nu avea cum să nu le cunoască…
Ce societate, ce lume suntem?! Am ajuns să acceptăm ca ministru o persoană suspectă de complicitate la omor, la cel mai grav omor cu putinţă, şi nu-l întrebăm nimic despre această suspiciune, de acuzaţia publică pe care i-au adus-o deja rudele copiilor dispăruţi, precum şi o sumedenie de ziarişti?!
Este vorba de un caz public, de competenţa organelor penale. Faptul că unii politicieni de rang înalt leagă de persoana lui Klaus Johannis anumite interese, vitale pentru cariera lor politică, nu poate împiedica pe nimeni dintre cei obligaţi prin lege să cerceteze aspectele penale ale acestui caz.
În arhiva Parlamentului se află memoriul depus de bunica copiilor Iliuţ! Cu lectura acelui memoriu în plenul Parlamentului se cuvine să înceapă audierea cetăţeanului Klaus Werner Johannis!
Sângele acelor copii nevinovaţi nu încarcă numai conştiinţa celor care au înlesnit înfierea, chiar dacă, aşa cum bănuim, nu au avut de unde să ştie ce soartă îi aştepta în Canada! În măsura în care cazul copiilor a devenit caz public, de notorietate naţională, toţi românii ne facem vinovaţi de soarta fraţilor Iliuţ din Răşinari, toţi românii ne facem părtaşi la abominabila crimă prin indiferenţa și nepăsarea noastră. Nu numai numitul Klaus Johannis, nu numai autorităţile şi clasa politică! Ne bate Dumnezeu şi mai rău dacă nici soarta acestor copii nu ne mişcă din letargia civică în care băltim de atâta amar de vreme fără să ne mai pese unuia de celălalt!
                                                                                                                               Ion COJA
Post scriptum: Nu am nicio adversitate personală cu numitul Klaus Johannis. În urmă cu câteva luni, când am luat cunoștinţă de situaţia copilaşilor din Rășinari, i-am trimis pe internet, la primărie, invitația de a sta de vorbă şi de a lămuri lucrurile, explicându-i că o asemenea suspiciune este prea gravă pentru a trena la nesfârşit cu aflarea adevărului.
Din păcate, Klaus Johannis nu m-a învrednicit cu un răspuns. Îl rog să înţeleagă – şi dînsul şi oricine altul, că aşa m-a lăsat Dumnezeu, să nu suport nedreptatea și minciuna! Nu am cum să mă dezic de mine însumi, de ce a pus bunul Dumnezeu mai de preţ în mine! Nu pot să mă fac că nu știu nimic de suferința Mariei Iliuţ, bunica copiilor, devreme ce am aflat de această suferință! Mă rog la Dumnezeu să dea un sfârşit fericit acestei „neînţelegeri”! Neînţelegere sper să fie, iar copiii din Răşinari să ne trimită cât de curând mesajul lor de sănătate şi voie bună din Canada! Voi fi fericit să-i spun domnului Klaus Johannis mea culpa! Unde şi când şi de câte ori îmi va cere dînsul!
Dar până atunci, Johannis Klaus Werner, de bună voie sau silit de autorităţi, trebuie să răspunzi public pentru faptele tale! Pentru indiferenţa ta faţă de soarta acelor copii, trimişi ca mieii la tăiere!
Nu e adevărat?
Doamne, ajută, să nu fie adevărat! Și să se fi înşelat bunica copiilor! Iar odată cu ea şi atâta lume!… Inclusiv subsemnatul.
Doamne, ajută!
                                                                                                          Bucureşti, 15 februarie 2014

 Notă: Invit pe cei care au contacte cu lumea politică, cu parlamentarii, cu guvernanţii, cu liderii politici şi de opinie, să le facă cunoscut acestora textul de mai sus şi să le ceară să reacţioneze în conformitate cu ceea ce le pretinde funcţia şi statutul social-politic. Că de morală nu mai poate fi vorba la sus numiţii!

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...