Lista bloguri/Schimb de link-uri

Opinia Fagaraseana

AVERTISMENT: Acest blog este un pamflet! Inainte de a naviga pe site va rugam sa cititi regulile expuse in DISCLAIMER.

luni, 18 noiembrie 2013

Sindromul puterii

Atunci cand un om slab pregatit ajuge in posturi cheie datorita politicului, mai devreme sau mai tarziu o sa sufere de sindromul puterii. In fine, dupa un anumit timp incep sa apara greselile de managment, de exprimare, greseli voite sau nu, care vor nemultumii cetatenii sau adversarii politici. De aici si pana la negarea greselilor sau afirmatia ca doar personajul respectiv are mereu dreptate, nu mai ramane decat un pas. Aceasta atitudine este insa cea mai nociva, atat pentru persoanjul politic cat si pentru cei care si-au spus speranta in el. Apoi incepe "tirania" sau delirul puterii.

Dreptul la libera exprimare, este un drept care dupa 1989 a devenit consfiintit prin lege. Chiar daca, presa critica sau lauda, pe buna dreptate, prestatia unui om politic, o face in mod constructiv pentru simplu motiv ca acesta sa nu o ia pe aratura si da devieze de la principiile democratiei. Adevarul trebuie sa iasa la iveala indiferent de consecinte. Mai ales cand in joc se afla soarta cetatenilor unei localitati, fie ea si de provincie. Nimeni nu este mai presus de lege, nici macar: senatorul, deputatul sau primarul si camarila, etc.

Ideea de baza este ca oricat de sus si bine pozitionat esti, posibilitatea de a gresi este foarte mare. Nu-i nici un bai. Toti gresim. Mda, dar puterea de a recunoste aceste fapte, este minima. Ca functiile sunt trecatoare, este o certitudine verificata. Iar omenia nu-i slanina....

Taina:
Sa recunosti public ca ai gresit, inseamna tarie de caracter, om cu coloana vertebrala si omenie. La noi, nu exista asemenea exemplare. 

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...