Lista bloguri/Schimb de link-uri

Opinia Fagaraseana

AVERTISMENT: Acest blog este un pamflet! Inainte de a naviga pe site va rugam sa cititi regulile expuse in DISCLAIMER.

vineri, 22 februarie 2013

Fosta sotie a lui TÖKÉS LÁSZLÓ ne descrie viata duplicitara a cestuia printr-o scrisoare deschisa


ÎN UMBRA LUI TÖKÉS LÁSZLÓ

Măritându-mă cu un cleric am avut promisiunea că vom trăi o viaţă familiară adevărată, în urma Revoluţiei însă mariajul nostru s-a destrămat treptat ca consecinţă a schimbării statutului nostru social.
Anul 1989 a fost cel mai greu an din viaţă noastră în urma problemelor politice, puteam să mă retrag la părinţii mei (deoarece pe copilul nostru de trei ani l-am dus la Dej), însă am luat decizia să rămân alături de soţul meu devotându-mă în totalitate să-i acord sprijinul meu integral.
Menţionez că am fost gravidă de trei luni.
În 1990 în data de 20 iunie, dimineaţa la ora 6 m-am dus singură la maternitatea din Cluj, soţul meu nu m-a însoţit, nici in timpul şederii mele la spital nu ne-a vizitat. înainte de externare am fost vizitată doar de soacra mea, ea şi-a scuzat fiul că ar fi fost răcit, că e plecat din localitate , că e preocupat cu Mineriada.
În data de 23 iunie am părăsit maternitatea, în braţe cu copilaşul nostru nou-născut şi cu bagajele în mână m-am deplasat pe jos la socrii care locuiau la 500 m de spital, unde îl aşteptam pe unchiul meu din Dej să ne ducă la părinţii mei. Important să menţionez că am călătorit cu un bebeluş de patru zile în condiţii jalnice, cu o Dacie combi încărcat până la refuz cu obiecte de mobilier într-o zi de dogoare de +30 grade.
Deci soţul meu proaspăt tătic fiind preocupat de probleme personale nu s-a interesat să se îngrijească nici de asigurarea condiţiilor noastre de călătorie.
După 1990 soţul meu a devenit episcop şi a primit diferite funcţii civile.
Recunosc că a fost foarte ocupat, dar nu s-a străduit niciodată să sacrifice măcar un timp cât de minim familiei. Treptat s-a obişnuit să lipsească de acasă, ba chiar profita de faptul că-şi poate justifica absenţele.
Cu timpul şi-a format o viaţă proprie stând mult timp la Budapesta, astfel mi-au revenit mie toate problemele şi greutăţile familiei, m-am înfruntat singură cu creşterea şi educarea celor trei minori.
Întreaga mea viaţă a fost sacrificată familiei, îndeosebi copiilor, din partea tatălui lor am fost ”recompensată’’ cu afirmaţii jignitoare şi dispreţ, cu agresiune verbală. Prin acest comportament înţeleg terorizările şi traumatizările psihice, abandonarea, scrisorile jignitoare şi terorizante. Deseori mă jignea, chiar faţă de martori sau în public creând situaţii penibile pentru cei prezenţi.
După cum am afirmat, în loc de conversaţie – chiar şi atunci când era de faţă – îşi expunea părerile absurde prin scrisori cu care mă stresa enorm. Conversaţiile forţate de mine ieşeau doar cu certuri.
În jurul anilor 1998 la atenţionarea unor prieteni de familie am început să-i păstrez scrisorile lăsate în urmă, şi să-i dau răspuns în scris.
În perioada căsniciei noastre soţul meu şi-a format un mod de viaţă bazat doar pe clădirea carierei cu multe călătorii şi absenţe permanente, şi-a neglijat total familia, nu s-a străduit deloc să organizeze programe comune cu noi, pe mine practic m-a abandonat.
În ultimii 20 de ani rar am petrecut împreună măcar o vacanţă cât de scurtă.
Mergând săptămânal pentru 2-3 zile la Budapesta s-a desprins tot mai mult de familie, din cauza absenţelor situaţia din familie s-a agravat, s-au sporit certurile.
Fiind grafoman, continua şi ” rezolva” tot ce avea de comunicat prin scrisori, comunicarea dintre noi s-a restrâns doar la corespondenţă. La fiecare plecare lăsa în urmă câte o scrisoare adresată mie şi câte o copie xeroxată pentru copii, multe scrisori au fost adresate pentru comun, adică pentru noi patru. După toate scrisorile a păstrat copie, afirmând că le adună pentru arhivă personală ca documentaţie istorică.
Astfel i-a implicat pe copii să fie martorii problemelor noastre, ca mamă consider că implicarea copiilor în problemele noastre sunt tentative de teroare psihică împotriva lor.
M-a stresat şi m-a insultat tot timpul şi cu felul convorbirilor telefonice purtate, dacă ceva nu-i convenea în timpul convorbirii, închidea brusc telefonul - nu-i ştiam calcula reacţiile – dacă l-am resunat nu a mai răspuns.
Nu-i convenea să fie întrebat unde este, ce face, când se întoarce!
Certurile se tot amplificau, deseori am ajuns să nici nu ne mai salutăm zile întregi, îmi întorcea spatele cu sfidare.
Permanenţa stare de stres mi-a afectat sănătatea pe bază psichosomatică, am făcut adenomă tiroidiană, am fost operată înaintea Revelionului 2009, sau am făcut edem cerebral în 2009 martie şi în 24 iulie acelaşi an.
După depunerea cererii de divorţ m-a stresat în permanenţă cu scrisori jignitoare – pot spune că săptămânal – din cauza lui ajungând la urgenţă şi la perfuzie, cu edem cerebral în data de 19 octombrie 2010.
Rudele lui purtau ură faţă de mine, întotdeauna l-au apărat până la absurditate şi de-a lungul anilor au forţat divorţul spunând că-şi mai poate întemeia o nouă familie, îşi mai poate reîncepe viaţa, mai poate avea copii……fiind tânăr(!)
Cu timpul a devenit tot mai evident că are relaţii extraconjugale. Bănuielile mele s-au adeverit când am reuşit să strâng dovezi.
Bineînţeles că nega şi minţea tot timpul, dar totodată afirma în toată perioada căsniciei noastre, că el este independent şi autonom din punct de vedere a vieţii sale particulare, iar eu ”nu am suport moral ca să cer socoteală”.
Primea sms-uri chiar şi în timpul nopţii, deseori l-am surprins purtând convorbiri intime.
În februarie 2008 întâmplător am fost martora unei convorbiri când o invitase pe respectiva la o conferinţă la Sfântu-Gheorghe, apoi au fixat întâlnire vorbind de Bruxelles şi de Strasbourg. Când i-am cerut socoteala nu mi-a divulgat persoana: a urmat o ceartă intensă între noi.
Niciodată nu am negat faptul că lucrează mult, sau are multe obligaţii, însă pe acest mod de viaţă şi-a clădit-o pe cea particulară, independentă şi solitară.
Reproşul meu a fost comportamentul lui dispreţuitor faţă de mine ca soţie, neafişarea cu mine în public şi abandonarea mea totală.
În anul 2007 într-adevăr nu am fost încântată de candidarea lui în PE, deoarece pentru mine era evident că prin reuşita îşi va oficializa libertatea fără să fie nevoit să divorţeze. Refuz orice calomnie că a-şi fi făcut campanie împotriva lui cum susţine Tőkés László şi anturajul lui.
A face campanie înseamnă manifestări publice organizate !
Tőkés László   şi
    Prohászka-Rád Boróka
Fiind ales, familia noastră s-a destrămat definitiv, șederea la Bruxelles s-a extins şi la Budapesta în continuare. În perioada primei candidaturi a refuzat să mă ducă vreodată la Bruxelles, afirmându-se că nu am ce căuta acolo (!)
După alegerile EP din 2009, în a doua zi întâmplător am fost martoră la o convorbire intimă purtată cu o anumită Boróka, cu care s-au înţeles în continuarea dimineților şi sejurului de la Bruxelles.
Între timp am aflat că această persoană, Prohászka-Rád Boróka va participa la comemorarea de 20 de ani a Revoluţiei 1989 din Timişoara. No comment.
În această căsnicie m-am consumat sufletește, starea mea de sănătate s-a agravat, la sfârșitul lui decembrie 2008 am fost operată cu adenomă tiroidiană la Clinica de Oncologie din Budapesta.
Când am ieşit din spital proaspăt operată, în data de 8 ianuarie 2009 joi seara, am fost invitaţi la cină particulară la directorul clinicii. Soţul meu sosise din Bruxelles în aceea seară.
În următoarea zi 9 ianuarie orele 16,00 urma să dea recepţia de Anul Nou în biroul lui EP din Budapesta.
Înainte de masă a ţinut conferinţă de presă la care am fost prezentă şi eu, prânzul am luat cu el şi cu angajaţii lui : Demeter Szilárd (șeful de birou central și șef de presă al lui Tőkés – notă AAD), Szilágyi Zsolt (şeful de cabinet al lui Tőkés de la Bruxelles – notă AAD), Nemes Csaba (şeful de cabinet al lui Tőkés de la Budapesta – notă AAD).
În prezența acestora mi-a pus întrebarea unde-mi voi petrece timpul până la terminarea recepției ?
I-am răspuns că am să particip şi eu, deoarece sosește fiul nostru cel mare, cu care urmează să mă întorc la Oradea. ( Soțul meu a avut program în Ungaria).
Mi-a comunicat într-un ton foarte dur că nu este de acord să particip şi eu, deoarece el nu m-a invitat, şi deloc n-a fost vorba să iau parte la recepţie.
Am rămas şocată de scena jignitoare şi penibilă în faţa angajaţilor săi, cu tot efortul abia am reuşit să-mi păstrez cumpătul. Menţionez că printre invitaţii recepţiei au figurat doi fraţi de-ai lui din Budapesta, şi repet: fiul nostru.
A continuat scena penibilă explicându-mi ”că el nu este încă pregătit să mă introducă în acel anturaj din Budapesta” (!).
Cum e posibilă această selecţionare a invitaţiilor, ca înainte cu o seară acceptă o invitaţie alături de mine la o cină familiară, iar a doua zi mă respinge de la recepţia dată de el la biroul său EP Budapesta ?
După ce fel de criterii absurde selecţionează şi diferenţiază, sau cum îşi permitea acest comportament jignitor, ieşit din comun ?
Subliniez faptul că întotdeauna a evitat să se afişeze cu mine în public în mod special în străinătate, dar şi în ţară, excepţii au fost ceremoniile şi festivităţile clerice.
Când am ieşit din restaurant, pe stradă şi-a luat rămas bun de la ”noi restul’’ spunându-ne că se odihneşte înainte de recepţie în apartamentul surorii sale care este deasupra clădirii restaurantului.
M-a întrebat dacă găsesc unde petrece timpul până mă ia fiul nostru acasă, i-am răspuns scurt că mă descurc. După ce ne-am despărţit am început să plâng în prezenţa lui Szilágyi Zsolt, şeful cabinetului EP.
I-am spus clar că soţul meu şi-a oficializat viaţa solitară fără să fie nevoit să dea divorţul, m-a abandonat definitiv şi îşi permite toate imposibilităţile.
Mi-a răspuns că nici el nu este de acord cu comportamentul lui, dar nu se amestecă în treburile familiare ale şefului său.
Am intrat la Burger King-ul situat la parterul clădirii în care este biroul EP, m-am simţit foarte umilită. Am sunat o veche cunoştinţă care ştia de operaţia mea recentă, i-am explicat situaţia mea momentană, şi 1- am rugat să mă ia din Burger. Afară erau -17°!
Altă situaţie asemănătoare: anul trecut 2009 de Paşti, m-a invitat la restaurantul Da Luca. La începutul conversaţiei mi-a comunicat că pe noi nu ne leagă nimic comun (?), că el ar fi divorţat de mult timp, chiar de la începutul căsniciei, înainte de naşterea copiilor(!?) dacă nu ar fi fost personalitate clerică şi publică.
Cronologic afirmaţia lui este în contradicţie cu evenimentele vieţii noastre, fiind chiar absurdă, mi-am dat seama că această retorică a spus-o şi în alte situaţii. Tot în ziua respectivă l-am surprins cu convorbire telefonică intimă, purtată cu o prezentatoare de ştiri de la ECHOTV Budapesta.
Am tras concluzia corespunzătoare şi definitivă: această situaţie nu se mai poate menţine, alături de el nu am nici prezent şi nu voi avea nici viitor !
Menţionare:
Pe parcursul căsniciei noastre, a dat dovadă de incapacitate şi lipsă de acomodare la viaţa de familie. Pentru el viaţa în cuplu a fost o constrângere.
Ca personalitate clerică şi politică nu şi-a asumat responsabilitatea să divorţeze, dar a forţat lucrurile în aşa fel încât să iau eu această decizie, făcând tot posibilul să mă împingă spre divorţ. sursa:ziaristi online

Până ce s-a îndeplinit dorinţa lui a durat ani de zile.
Data: 10.11.2010                                Semnătura:
Tőkés Edith.


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...